Evaziunea fiscala. Comentarii si exemple practice. Editia a 2-a, 2013 | Autor: Neculai Carlescu

Prefaţată şi coordonată de prof.univ.dr. Valerian Cioclei, membru al Comisiei de elaborare a Noului Cod penal, lucrarea se află la prima sa ediţie şi aduce în plus o prezentare comparativă a dispoziţiilor Noului Cod penal şi a dispoziţiilor anterioare.

Pentru a facilita consultarea reglementărilor, sub noile dispoziţii sunt redate textele corespondente din Codul penal din 1969, precum şi dispoziţiile din legile speciale care au fost incluse în Noul Cod penal:

Legea nr. 51/1991, Legea nr. 60/1991, Legea nr. 61/1991, Legea nr. 78/2000, Legea nr. 678/2001, O.U.G. nr. 105/2001, O.U.G. nr. 194/2002, O.U.G. nr. 195/2002, Legea nr. 365/2002, Legea nr. 161/2003, Legea nr. 67/2004, Legea nr. 295/2004, Legea nr. 370/2004, Legea nr. 85/2006, Legea nr. 95/2006, Legea nr. 319/2006, Legea nr. 33/2007 sau Legea nr. 35/2008.

Pe lângă dispoziţiile Noului Cod penal, dublate de textele corespondente din Codul penal din 1969, lucrarea conţine extrase din Legea pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal, index, note utile, precum şi un Tabel de corespondenţe destinat a facilita examinarea comparativă a noilor şi vechilor reglementări.

EXTRAS:

Capitolul I. Noțiuni generale

Secțiunea 1. Dreptul penal ca ramură de drept

§1. Noțiunea dreptului penal

Nu sunt cu putinţă existenţa şi dezvoltarea unei societăţi fără securitatea deplină a sistemului de valori sociale pe care acea societate se întemeiază. Constituie valori sociale bunurile, interesele preţuite ca atare de întreaga comunitate sau cel puţin de marea majoritate a celor care compun grupul social.

Unele valori sociale capătă caracter fundamental pentru grupul social, impunând o ocrotire mai severă şi cu mijloace de constrângere mai eficiente (constrângere penală), spre deosebire de alte valori sociale, care ar putea fi ocrotite cu alte mijloace de constrângere (constrângere civilă, administrativă, disciplinară etc.). Valorile sociale fundamentale sunt stabilite de Constituţia României; acestea sunt, cu titlu exemplificativ: siguranţa naţională, persoana fizică, patrimoniul, autoritatea publică, înfăptuirea justiţiei, capacitatea de apărare a ţării etc.

Prin stabilirea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale fundamentale şi a sancţiunilor aplicabile celor ce săvârşesc astfel de fapte, dreptul penal contribuie la apărarea acestor valori.

(...)

Întrucât problemele ce fac obiectul unei cauze în care este implicată o persoană juridică în calitate de inculpat sunt extrem de variate si presupun referiri la multe institutii de drept penal si procesual penal, am grupat spetele în functie de problema cea mai relevantă pentru cauza respectivă, păstrând aproximativ aceeaúi structură ca în precedenta lucrare dedicată subiectului de fată.

Trimiterile la celelalte cauze care prezintă interes pentru fiecare problemă sunt efectuate la începutul fiecărei sectiuni, iar indexul de termeni este indispensabil în citirea lucrării. Dacă identificarea jurisprudentei relevante a fost dificilă, procurarea si interpretarea ei s-au dovedit a fi si mai anevoioase.

Această lucrare ar fi fost practic imposibilă fără ajutorul – atât profesional, cât si personal – al mai multor persoane care au răspuns de fiecare dată rugămintilor mele în legătură cu acest subiect.

Un element de noutate faţă de ediţiile precedente, îl reprezintă faptul că, în prezenta lucrare, referirile la Noul Cod penal au avut în vedere şi dispoziţiile Legii nr. 187/20121 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Nu s-a urmărit o abordare sistematică a dispoziţiilor din Noul Cod şi, de aceea, lucrarea nu conţine diviziuni distincte care să trateze acest subiect.

Ca şi în ediţiile ce au precedat această lucrare, referirile la noile reglementări au fost inserate în analiza dispoziţiilor din actualul Cod, de regulă la finalul examinării unei infracţiuni, secţiuni sau capitol şi, în această logică, am preferat o simplă evidenţiere grafică a acestor referiri.

În abordarea noilor reglementări autorul s-a limitat la explicaţii strict necesare, punând accentul, în mod special, pe caracterul inevitabil al unor modificări.

În contextul în care intrarea în vigoare a Noului Cod este deja prevăzută prin legea de punere în aplicare, fiind stabilită data de 1 februarie 2014, se poate pune problema utilităţii publicării unei noi lucrări bazată pe actualul Cod penal, lucrare ce conţine doar explicaţii succinte în privinţa noii reglementări.

Ingrijita de conf. univ. dr., judecator Dan Lupascu, lucrarea Noul Cod penal (Legislatie consolidata: 10 februarie 2014) contine:

● Noul Cod penal (in vigoare de la 1 februarie 2014) 

● Index alfabetic al Noului Cod penal 

● Dispozitii pentru punerea in aplicare a Noului Cod penal 

Modificarile aduse Noului Cod au fost introduse direct in textul acestuia, pentru a oferi cumparatorului o viziune unitara asupra noii legislatii penale. Dispozitiile pentru punerea in aplicare a Noului Cod penal sunt prezentate sub forma de extras

EXTRAS:

(...)

PARTEA GENERALĂ

Titlul I. Legea penală şi limitele ei de aplicare

Capitolul I. Principii generale

Art. 1. Legalitatea incriminării. (1) Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni.

(2) Nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită.

C. pen. 1969:

- Art. 2. Legalitatea incriminării. Legea prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte.

- Art. 11. Neretroactivitatea legii penale. Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni.

Observaţii

În NCP legalitatea incriminării a fost consfinţită într-un text separat de legalitatea pedepsei, fiind reluată structura art. 7 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare Convenţia sau Convenţia europeană).

În cazul infracţiunilor continue sau continuate incriminate pentru prima oară de către legea nouă (spre exemplu, infracţiunea de violare a vieţii private, prevăzută de art. 226 NCP) a căror executare a început sub imperiul C. pen. 1969 şi s-a epuizat sub legea nouă, instanţa va avea în vedere numai actele săvârşite după intrarea în vigoare a NCP. Atunci când fapta acuzatului este prevăzută ca infracţiune atât sub imperiul legii vechi, cât şi sub imperiul NCP, instanţele pot aplica întregii activităţi infracţionale epuizate sub legea nouă dispoziţiile NCP, chiar dacă acesta din urmă prevede limite de pedeapsă mai ridicate [o situaţie de fapt similară cu cea analizată de către Curtea Europeană în cauza Rohlenac. Republicii Cehe se regăseşte şi în NCP, respectiv atunci când inculpatul săvârşeşte în formă continuată infracţiunea de lovire sau alte violenţe împotriva concubinei sale, faptă care constituie infracţiunea de violenţă în familie prevăzută de art. 199 alin. (1) NCP, întrucât concubinul, potrivit art. 177 lit. c) NCP, este asimilat membrului de familie].

(...)