Chirica Dan: Tratat de drept civil. Succesiunile si liberalitatile, 2014
Code:978-606-18-0368-2
Descriere
Deşi materia succesiunilor şi liberalităţilor este una tradiţional impregnată de „clasicism”, adică de soluţii legislative mai puţin supuse schimbării faţă de alte materii ale dreptului civil, iată că noua reglementare, inspirându-se din reglementările de dată mai recentă din alte ţări (în special, din Franţa şi Quebec, dar şi din Elveţia şi Italia), dar şi inovând (uneori, temerar), conţine, pe lângă regulile tradiţionale (unele adevărate „fosile” juridice, care în mod normal ar fi trebuit să fie abandonate), şi soluţii legislative inedite pentru dreptul nostru, care, cu siguranţă, după etapa de buimăceală generală specifică adoptării unei reglementări de o asemenea anvergură, de o manieră destul de intempestivă, vor constitui adevărate pietre de încercare pentru jurisprudenţă şi pentru doctrină.
Puncte forte:
succesiunile şi liberalităţile în reglementarea noului Cod civil
instrument de lucru excelent pentru studenţi, dar şi pentru practicienii dreptului
evidenţierea legăturii dintre noile reglementări şi cele ale Codului civil din 1864, cu jurisprudenţa şi doctrina aferente
prezentarea surselor de inspiraţie a textelor noului Cod civil, fie că a fost vorba de legislaţie străină, fie de o anume jurisprudenţă sau doctrină, a raţiunii lor şi a modului cum acestea se integrează ca elemente ale sistemului nostru de drept, dacă sunt sau nu compatibile cu acesta
numeroase trimiteri la lucrări de specialitate autohtone şi străine
valorificarea problemelor practice în domeniu
Lucrarea este nu numai un instrument de lucru pentru studenţii facultăţilor de drept (nivel de licenţă, masterat şi doctorat) şi pentru cercetători, ci şi, mai ales, pentru practicienii dreptului (notari, judecători, avocaţi, consilieri juridici), instituţiile juridice şi funcţionarea acestora fiind prezentate nu numai didactic, ci şi având în vedere problemele practice pe care acestea le pot ridica, trimiterile la lucrările de specialitate, precum şi la diferite jurisprudenţe, autohtone şi străine, fiind foarte numeroase şi foarte diverse.
„Educația este singurul lucru care nu îți poate fi luat. Poți pierde diplomele, dar nu poți pierde cunoașterea. Te poți debarasa de cunoștințe, dar nu de ceea ce ai devenit datorită lor”, sublinia cu eleganță Domnul Profesor Dan Claudiu Dănișor.
Tinerii juriști care se dedică cercetării dreptului sunt din ce în ce mai rari. Doctrina juridică nu mai asigură, nici pe departe, statutul social sau veniturile din trecut. Cu toate acestea, în pofida mediului ostil, peisajul juridic românesc relevă încă oameni dedicați științei Dreptului. Monografia pe care o recomandăm astăzi cu căldură, concertează experiența și munca de cercetare, neobosită, a unui asemenea om: dr. Oliviu Puie.
Opera profesorului Oliviu Puie dezvăluie, în toată dimensiunea sa, o veritabilă abordare complexă a unor domenii mai puțin cercetate ale Dreptului, context în care, în anul 2009, i-a fost decernat premiul „Savelly Zilberstein” pentru cel mai bun articol publicat în Revista Română de Executare Silită. De altfel, după cum însuși autorul mărturisește, toate lucrările sale poartă amprenta perioadei în care s-a format ca cercetător sub îndrumarea unui simbol al doctrinei românești, profesorul Ion Deleanu.
În limbajul comun, termenul de drept este adeseori folosit cu mai multe sensuri. În mod curent, sensul noţiunii, atunci când apreciem că ceva este drept sau nedrept, este acela de just sau corect ori ilegal sau incorect.
În egală măsură, în expresia „nu am dreptul să…”, sensul este acela de a recunoaşte existenţa unei bariere legale între ceea ce intenţionez şi ceea ce legea îmi permite să fac.
Folosirea acestor expresii în limbajul comun reprezintă în fapt percepţia cotidiană şi profană a noţiunii de drept.
În sens juridic, dreptul reprezintă totalitatea normelor juridice destinate să reglementeze conduita subiectelor umane a căror respectare poate fi asigurată, la nevoie, prin forţa de constrângere a statului. Dreptul astfel conceput face obiectul ştiinţei dreptului.
Manualul este destinat studenţilor de la facultatea de drept şi ştiinţe juridice şi este orientat spre însuşirea unui minim de cunoştinţe în domeniul dreptului civil privind persoanele.
Daniela Ciochină este autor a numeroase lucrări de specialitate în materia dreptului civil şi cadru didactic al Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti.
Lucrarea de fata prezinta contractul de vanzare-cumparare, cel mai uzitat contract, pe care orice persoana il incheie zi de zi, de la cele mai marunte tranzactii pana la cele mai complexe. Pe langa dispozitiile noului Cod civil in materie, sunt aduse in atentie si prevederile Conventiei de la Viena (1980) privind vanzarile internationale de marfuri.
Astfel, sunt tratate caracteristicile, conditiile de valabilitate si efectele contractului, obligatiile vanzatorului si cele ale cumparatorului, garantia pentru evictiune si vicii ascunse, alte garantii pentru buna functionare a bunului cumparat, conformitatea bunului din perspectiva legislatiei consumatorului, riscul in contractul de vanzare, precum si diferitele varietati ale vanzarii.
Nu in ultimul rand, sunt supuse analizei si „sanctiunile” intervenite in caz de nerespectare a regulilor relevate: rezolutiunea in noua sa reglementare, fie ca opereaza prin intermediul instantei, fie prin declaratia de rezolutiune (avandu-se in vedere si dreptul de optiune al creditorului), restituirea prestatiilor si, eventual, plata de daune-interese.
Dreptul civil cuprinde „în reţeaua deasă a normelor sale întreaga viaţă omenească. El începe prin a se pleca asupra leagănului copilului, pătrunzând chiar în tainele concepţiunii, se ocupă de logodnă, organizează căsătoria, pentru a termina cu moartea şi urmările asupra patrimoniului, adică cu succesiunea, denumită şi moştenire sau ereditate”.
Tradiţional, dreptul patrimonial al familiei se compune din trei părţi: regimul matrimonial (ce reglementează raporturile pecuniare dintre soţi), succesiunile (care reglementează consecinţele morţii asupra patrimoniului defunctului) şi liberalităţile (actele prin care, în general, persoana dispune cu titlu gratuit de bunurile sale)