Conexiuni criminalistice si medico-legale privind urmele de sange
Code:criminalistica0016
Descriere
În literatura de specialitate contemporană se întâlnesc numeroase titluri de studii, articole şi comunicări ştiinţifice consacrate interpretării urmelor de toate categoriile. Multe dintre acestea se referă şi la urmele de sânge.
Astfel, deşi în trecut interpretarea urmelor de sânge a fost neglijată, totuşi, interesul pentru acest domeniu al criminalisticii a crescut simţitor începând din anul 1955, când Dr. Paul Kirk, cunoscut criminalist american, a prezentat mărturia sa bazată pe urmele de sânge, în procesul intentat de statul Ohio lui Samuel Sheppard, prin care a stabilit poziţia relativă a atacatorului faţă de victimă în momentul administrării loviturii.
SECTIUNEA I: DETERMINAREA ÎNALTIMII DE LA CARE A CAZUT PICATURA DE SÂNGE
SECTIUNEA A II-A: DETERMINAREA DRUMULUI PARCURS DE PERSOANA CARE A SÂNGERAT SI A DIRECTIEI DE MISCARE AVÂNDU-SE ÎN VEDERE UNGHIUL DE IMPACT AL PICATURII DE SÂNGE CU SUPRAFATA DE CONTACT
SECTIUNEA A III-A: DETERMINAREA POZITIEI VICTIMEI, A AGRESORULUI SI A OBIECTELOR ÎN TIMPUL SÂNGERARII
SECTIUNEA A IV-A: DETERMINAREA OBIECTULUI CARE A PRODUS URMELE DE SÂNGE, A NUMARULUI DE LOVITURI APLICATE SAU A DISTANTEI DE LA CARE S-A TRAS
SECTIUNEA A V-A: OBTINEREA DE INFORMATII CU PRIVIRE LA TIMP PRIN INTERPRETAREA URMELOR DE SÂNGE DE LA LOCUL FAPTEI
SECTIUNEA A VI-A: OBTINEREA DE INFORMATII PRIVIND MUTAREA CADAVRULUI DE LA LOCUL ÎN CARE S-A PRODUS AGRESIUNEA PRIN INTERPRETAREA URMELOR DE SÂNGE
CAPITOLUL IV: EXPERTIZA BIOCRIMINALISTICA SI MEDICO-LEGALA ÎN CAZUL URMELOR DE SÂNGE
SECTIUNEA I: ASPECTE GENERICE PRIVIND EXAMENUL MACROSCOPIC SI EXAMENUL DE LABORATOR
SECTIUNEA A II-A: REACTIILE DE PROBABILITATE
SECTIUNEA A III-A: REACTIILE DE CERTITUDINE
SECTIUNEA A IV-A: DETERMINAREA SPECIEI DE PROVENIENTA A SÂNGELUI, UMANA SAU ANIMALA
SECTIUNEA A V-A: DETERMINAREA GRUPEI SANGUINE
SECTIUNEA A VI-A: IDENTIFICAREA ALTOR FACTORI DE GRUP SANGUIN DIN SÂNGE SI PETE DE SÂNGE
CAPITOLUL V: CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
Ion Argesanu, „Criminalistica si medicina legala în slujba justitiei”, Vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996.
Vladimir Belis, „Tratat de medicina legala”, vol. I, Editura Medicala, Bucuresti, 1995.
T. Butoi, V. Iftenie, A. Boroi, A. Butoi, „Sinuciderea un paradox. Consideratii psiho-sociologice, bio-medicale si juridice”, Editura Stiintelor Medicale, Bucuresti, 2000.
Lazar Cârjan, „Compendiu de criminalistica”, Editura Fundatiei „România de Mâine”, Bucuresti, 2004.
L. Coman, „Aspecte privind cercetarea la fata locului în infractiunile de omor”, I.G.M., Bucuresti.
R. Constantin, P. Draghici, M. Ionita, „Expertizele - Mijloc de proba în procesul penal”, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000.
Ovidiu Drâmba, „Istoria culturii si civilizatiei”, Vol. I, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984.
Valentin Iftenie, „Medicina legala”, Editura Stiintelor Medicale, 2000.
Ion Mircea, „Criminalistica”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998.
Ion Mircea, Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.
I. Moraru, „Medicina legala”, Editura Medicala, Bucuresti, 1967.
Gheorghe Pasescu, „Interpretarea criminalistica a urmelor la locul faptei”, Editura National, Bucuresti, 2000.
Emilian Stancu, „Criminalistica”, Vol. I, ed. a III-a, Editura Actami, Bucuresti, 1999.
Emilian Stancu, “Tratat de criminalistica”, Editura Universul Juridic, Bucuresti - editiile 2002, 2004, 2006.
Camil Suciu, „Criminalistica”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.
P. Stefanescu, „Pagini din istoria medicinii legale si a criminalisticii”, Editura Medicala, Bucuresti, 1984.
P. Stefanescu, „În slujba vietii si adevarului”, Vol. II, Editura Medicala, Bucuresti, 1984.
Moise Terbancea, „Expertiza complexa medico-legala si criminalistica, mijloc eficient de proba în procesul judiciar”, în, Culegerea de referate „20 de ani de expertiza criminalistica”, Bucuresti, 1979.
M. Terbancea, V. Margineanu, Lidia Popa, „Introducere în teoria si practica medico-legala”, Vol. II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.
M. Terbancea, M. Vasiliu, M. Boia, K. Crainic, „Limitele si posibilitatile examenelor serologice în infractiunile privind viata sexuala”, în culegerea „Scoala româneasca de criminalistica”, Editura Ministerului de Interne, Bucuresti, 1975.
Nicolae Vaduva, „Criminalistica. Curs de tactica si metodica”, Editura Universitaria, 2002.
Titlul lucrarii:
Conexiuni criminalistice si medico-legale privind urmele de sange
Domenii de interes:
Criminalistica; drept procesual penal; procedura penala; expertize criminalistice, cerecetare la fata locului
Actele scrise au o deosebită importanţă în toate domeniile de activitate, deoarece servesc la fixarea apariţiei, modificării sau stingerii raporturilor juridice de tot felul.
Ele atestă fapte şi evenimente de mare însemnătate pentru activitatea organelor publice şi pentru apărarea drepturilor legale ale cetăţenilor.
Din aceste motive este necesar ca orice act să fie veridic, adică să fie conform realităţii şi nu alterat în forma sau conţinutul său prin manopere dolosive.
Cercetarea la faţa locului a armelor de foc se înscrie în cadrul cercetării la faţa locului, având un obiect de cercetare specific ce este constituit din armele de foc şi urmele acestora.
În cazul utilizării armelor, la locul faptei rămân un număr însemnat de urme, rezultate din folosirea acestora iar în unele cazuri chiar şi arma sau bucăţi din aceasta.
Probele materiale ridicate se supun, de regulă, expertizei criminalistice (balistica judiciară); multe dintre problemele care se referă la împrejurările faptei pot fi soluţionate pe baza acestei expertize, iar altele se pot rezolva la locul faptei.
Termenul de pruncucidere este propriu legislaţiei noastre şi defineşte o sferă mai restrânsă decât aceea a conceptului de infanticid din legislaţiile altor state. Infanticidul este încadrat la omucidere, fiind considerat o formă specială a acesteia în care se acordă circumstanţe atenuante sau agravante în raport de situaţia socială a femeii.
Pruncuciderea este definită de Codul penal la articolul 177 ca fiind: "Uciderea copilului nou-născut, săvârşită imediat după naştere de către mamă, aflată în stare de tulburare pricinuită de naştere".
În mediul casnic, cea mai importantă sursă de producere a accidentelor o reprezintă dispozitivele electrice casnice, reparaţii la aparatele casnice fără a le scoate din priză, manipulări incorecte ale şurubelniţelor, maşini de spălat, aspiratoare incorect izolate.
În baie, deosebit de periculoase sunt prizele portabile şi conexiunile defectuoase, apoi manipularea neglijentă a uscătoarelor de păr, reşourilor, baia fiind cel mai periculos loc din casă, datorită faptului că atmosfera este umedă, apa abundentă şi corpul uman este ud şi dezbrăcat.
De-a lungul timpului se constat că cele mai multe infracţiuni contra persoanei, sunt săvârşite cu ajutorul armelor albe, care de altfel sunt şi cel mai la îndemâna criminalilor.
Mai mult, în ultimul timp, pe fondul tensiunilor sociale create în ţara noastră de economia în tranziţie şi creşterea spectaculoasă a ratei şomajului, infracţiunile de violenţă au crescut ca număr şi ce este mai grav este că numărul a crescut mai ales în ceea ce priveşte aşa-zisa violenţă familială sau conjugală.