Confiscarea speciala si traficul ilicit de droguri
Code:criminalistica0017
Descriere
Astăzi nu mai poate fi ignorată trista realitate reprezentată de faptul că, în toată lumea, se constată o perfecţionare deosebită şi o “profesionalizare” a mediilor criminale implicate în traficul de droguri, pe fondul unei pronunţate consolidări a structurilor de tip mafiot.
Prin amploarea şi dimensiunile lui, acest gen de trafic se manifestă ca un fenomen la scară planetară şi la ora actuală, îmbracă fără dubiu haina crimei organizate transnaţionale. Caracterul organizat al traficului ilicit este dat de „legea cererii şi ofertei” şi de faptul că obţinerea unor profituri cât mai mari pe această cale este unicul scop al reţelelor de transport şi de vânzare al drogurilor.
Caracterul clandestin este ilustrat de faptul că cei care dirijează acest trafic sunt necunoscuţi pentru marea masă a traficanţilor de rând, camuflându-şi activităţile ilegale în anumite acţiuni permise de lege.
Intermediarii în acest trafic sunt aleşi în funcţie de posibilităţile de deplasare pe care le oferă profesia sau calitatea lor uzând frecvent de identităţi false. Profiturile obţinute de pe urma afacerilor cu droguri sunt plasate în general, în ţări ale căror bănci admit practicarea unor conturi bancare anonime şi le garantează secretul.
CONFISCAREA SPECIALA SI TRAFICUL ILICIT DE DROGURI
CUPRINS
CAPITOLUL 1 - CONSIDERATII PRELIMINARE
1.1. DROGURILE - DEFINIRE SI TIPURI
1.2. REGIMUL JURIDIC AL DROGURILOR ÎN ROMÂNIA
1.3. ASPECTE GENERALE PRIVIND TRAFICUL SI CONSUMUL ILICIT DE DROGURI
1.3.1. Aspecte privind traficul si consumul ilicit de droguri la nivel mondial
1.3.2. Aspecte privind traficul si consumul ilicit de droguri la nivel national
CAPITOLUL 2 - INCRIMINAREA TRAFICULUI ILICIT DE DROGURI
2.1. CADRUL LEGAL AL INFRACTIUNILOR PRIVIND TRAFICUL DE DROGURI
2.2. ASPECTE PE CARE LE ÎMBRACA ACTIVITATEA INFRACTIONALA
2.3. ACTIVITATILE DE URMARIRE PENALA CE SE DESFASOARA PENTRU ADMINISTRAREA PROBATORIULUI
2.4. CONSTATAREA INFRACTIUNII FLAGRANTE
2.5. CERCETAREA LA FATA LOCULUI
CAPITOLUL 3 - CONFISCAREA SPECIALA
3.1. REGLEMENTARE LEGALA
3.2. DISPOZITII PRIVIND DESTINATIA DROGURILOR CONFISCATE
- CONCLUZII -
- BIBLIOGRAFIE -
- BIBLIOGRAFIE -
T. Dima, Traficul si consumul ilicit de droguri, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001.
A. Boroi, N. Neagu, V. Radu-Sultanescu, Infractiuni prevazute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, Editura Rosetti, Bucuresti, 2001.
Gh. Alecu, Comunitatea si lupta împotriva drogurilor, în Revista Curierul Judiciar nr. 3-4/2001
E. Stancu, G. Matei, Productia, traficul si consumul de droguri; implicatii asupra stabilitatii economice si politice a tarilor din Estul Europei, în Revista Româna de Criminalistica, nr. 5/2001.
J. Dragan, Aproape totul despre droguri, Editura Militara, Bucuresti, 1994.
Gh. Alecu, Manual de educatie antidrog, Editura C.N.A.P.M.-S.A., Constanta, 2003.
J. Dragan, Dictionar de droguri, Editura National, Bucuresti, 2000.
G. Gorun, Paradisuri artificiale. Toxicomaniile, Editura Viata Medicala Româneasca, Bucuresti, 2003.
H. Ardelean s.a., Droguri si toxicomani, Editura Europrint, Oradea, 2001.
J. Dragan, Gh. Alecu, M. Tipisca, Dreptul Drogurilor, Editura Dobrogea, Constanta, 2001.
I. Suceava, J. Dragan s. a. Manual Antidrog, Editura Fadrom, Bucuresti, 1998
V. Berchesan, C. Pletea, Drogurile si traficantii de droguri, Editura Paralela 45, Pitesti, 1998.
Gh. Alecu, Traficul si consumul de droguri - o amenintare continua. Evolutie si preocupari, Brasov, 2002
F. Sandu, Stop drogurilor, Editura Sylvi, Bucuresti, 2002.
E. Stancu, Tratat de Criminalistica, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2002.
Gh. Alecu, Criminalistica, Editura Ex Ponto, Constanta, 2001.
V. Stanciu s. a. Combaterea traficului ilicit si a contrabandei vamale cu droguri de catre autoritatea vamala, Editura Ministerului de Interne, Bucuresti, 2002.
Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile ulterioare, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 362/03.08.2000.
Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, publicata în M. Of. nr. 1155/7 dec. 2004.
Hotarârea nr. 860 din 28 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 749 din 17 august 2005.
Legea nr. 339 din 29 noiembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor, substantelor si preparatelor stupefiante si psihotrope a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 1.095 din 5 decembrie 2005.
Legea nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folositi la fabricarea ilicita a drogurilor, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 409/13.06.2002.
Legea nr. 505 din 17 noiembrie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folositi la fabricarea ilicita a drogurilor a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 1133/1 dec. 2004.
Conventia contra traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope din 20.12.1988, ratificata de România prin Legea nr. 118 din 15.12.1992//Monitorul Oficial al României nr. 341 din 30.12.1992.
Conventia unica a stupefiantelor, încheiata la New York la 30 martie 1961, amendata prin Protocolul de la Geneva din 25 martie 1972, la care România a aderat prin Decretul nr. 626 din 31.12.1973//Buletinul Oficial, Partea I, nr. 213 din 31.12.1973
Conventia si Protocolul cu privire la opiu, încheiate la Geneva, la 19 februarie 1925, cu ocazia Celei de-a doua conferinte asupra opiului, promulgate de România prin Decretul nr. 1.578/1928//Buletinul Oficial al României, partea I, nr. 218/ 1938.
Conventia pentru reprimarea traficului ilicit de droguri, semnata la Geneva la 26 iunie 1936 si ratificata de România prin Decretul-lege nr. 169/1938//Buletinul Oficial al României, partea I, nr. 120/27.05.1938.
Conventia unica a stupefiantelor, încheiata la New York la 30 martie 1961, amendata prin Protocolul de la Geneva din 25 martie 1972, la care România a aderat prin Decretul nr. 626/1973//Buletinul Oficial al României, partea I, nr. 213/1973.
Conventia asupra substantelor psihotrope, semnata la Viena la 21 februarie 1971, la care România a aderat prin Legea nr. 118/1992, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 341/1992.
Conventia asupra traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope, semnata la Viena la 20 decembrie 1988, la care România a aderat prin Legea nr. 118/1992, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 341/30.12.1992.
Conventia europeana privind transferul de proceduri în materie penala, adoptata la Strasbourg la 15 mai 1972, ratificata prin Ordonanta Guvernului nr. 77/1999, aprobata prin Legea nr. 34/2000, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 158/17.04.2000.
Conventia europeana privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii, încheiata la Strasbourg la 8 noiembrie 1990, ratificata prin Legea nr. 263/2002, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.
353/28.05.2002.
Conventia europeana de asistenta judiciara în materie penala, adoptata la Strasbourg la 20 aprilie 1959, si Protocolul aditional la Conventia europeana de asistenta judiciara în materie penala, adoptat la Strasbourg la 17 martie 1978, ratificate prin Legea nr. 236/1998, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 492/21.12.1998.
Conventia penala privind coruptia, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, ratificata prin Legea nr. 27/2002, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 65/30.01.2002.
Titlul lucrarii:
Confiscarea speciala si traficul ilicit de droguri
Domenii de interes:
Criminalistica; drept procesual penal; procedura penala; expertize criminalistice, trafic de droguri
Cercetarea la faţa locului a armelor de foc se înscrie în cadrul cercetării la faţa locului, având un obiect de cercetare specific ce este constituit din armele de foc şi urmele acestora.
În cazul utilizării armelor, la locul faptei rămân un număr însemnat de urme, rezultate din folosirea acestora iar în unele cazuri chiar şi arma sau bucăţi din aceasta.
Probele materiale ridicate se supun, de regulă, expertizei criminalistice (balistica judiciară); multe dintre problemele care se referă la împrejurările faptei pot fi soluţionate pe baza acestei expertize, iar altele se pot rezolva la locul faptei.
Ceea ce putem reţine sub titlul unor concluzii ar fi faptul că infracţiunile de lovire sau vătămare corporală se înscriu într-un procentaj din ce în ce mai crescut în evidenţele organelor de urmărire penală.
Aceste infracţiuni se săvârşesc în diferite împrejurări, dar mai ales în spaţii deschise, pentru că oferă posibilitatea infractorului de a-şi asigura scăparea şi scade puterea victimei de a se apăra, neputând cere nici ajutor. Infracţiunile de lovire sau vătămare corporală sunt periculoase, în primul rând pentru că pun în pericol viaţa, şi „în cel mai bun caz” integritatea fizică şi psihică.
În principiu, din punct de vedere criminalistic, scopul cercetării acestui gen de infracţiuni constă în:
- identificarea agresorilor şi a complicilor;
- mijloacele şi metodele folosite;
- mobilul infracţiunii;
- frecvenţa unor asemenea acte din partea făptuitorului;
- legăturile dintre făptuitor şi victima infracţiunii, cu precizarea că, în cazul în care agresorul este soţul victimei faptele sunt mai grave, potrivit modificărilor Codului penal, operate prin Legea nr. 197/2000, etc.
Pentru realizarea acestor sarcini organul judiciar procedează la examinarea locului faptei şi la primele măsuri pentru ascultarea persoanelor care au cunoştinţe în legătura cu infracţiunea.
K.W. Goddard, Crime Scene Investigation, Reston Publishing Company, Reston, VA, 1977.
Octavian Loghin, Drept penal român. Partea speciala, vol. I, Editura Sansa, Bucuresti, 1994
Octavian Loghin, Tudorel Toader, Drept penal român .Partea speciala, Editura Sansa, Bucuresti, 1994
M. Minovici, Tratat complet de medicina legala, vol. II, Bucuresti, 1930.
I. Mircea, Criminalistica, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998.
Paunescu – Podeanu, Baze clinice pentru practica medicala, vol. II, Ed. Medicala, Bucuresti, 1983.
Iulian Poenaru, Pedeapsa cu moartea. „'Pro'' sau '”contra''?, Editura Limina Lex, Bucuresti, 1994
Octavian Pop, Ion Anghelescu, Lupu Coman, Ion R. Constantin, ircea Constantinescu, Ion Grigorescu, Alexandru
Hasnas, Vasile Lapadus s.a., Tratat practic de criminalistica, vol. 1, Serviciul editorial, presa si propaganda în rândul populatiei al Ministerului de Interne, Inspectoratul General al Militiei, Institutul de criminalistica, Bucuresti, 1976
Stefan Popa, Nicolae Stoian, Stefan Neicu, „Fotografia judiciara”, Editura Ministerului de Interne, Bucuresti, 1992.
Gh. Scripcaru, M. Terbancea, Patologie medico-legala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1983
Emilian Stancu, Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994.
Emilian Stancu, Criminalistica, vol. I+II, Editia a III-a, Editura Actami, Bucuresti, 1999.
Emilian Stancu, “Tratat de criminalistica", Editura Universul Juridic, Bucuresti - editiile 2002, 2004, 2006.
Emilian Stancu, Stiinta investigarii infractorilor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993, vol. I.
Camil Suciu, Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.
Camil Suciu, Dezvoltarea învatamântului criminalistic în România, Scoala româneasca de criminalistica, Serviciul cultural, presa si editorial, 1975.
Codul penal si Codul de procedura penala, actualizate pâna în 2007.
În literatura de specialitate contemporană se întâlnesc numeroase titluri de studii, articole şi comunicări ştiinţifice consacrate interpretării urmelor de toate categoriile. Multe dintre acestea se referă şi la urmele de sânge.
Astfel, deşi în trecut interpretarea urmelor de sânge a fost neglijată, totuşi, interesul pentru acest domeniu al criminalisticii a crescut simţitor începând din anul 1955, când Dr. Paul Kirk, cunoscut criminalist american, a prezentat mărturia sa bazată pe urmele de sânge, în procesul intentat de statul Ohio lui Samuel Sheppard, prin care a stabilit poziţia relativă a atacatorului faţă de victimă în momentul administrării loviturii.