Acest ghid normativ are scopul de a înlesni accesul crescatorilor de porci la legislatia românească in domeniu si chiar la normele cerute de Uniunea Europeana in prezent. Totodata, lucrarea de fata prezinta numeroase informatii practice legate de constructia adaposturilor. In partea finala sunt preyentate si cateva rase de porci: Rasa Marele Alb, Rasa Landrace, Rasa Mangaliţa, Rasa locală Bazna, Rasa Duroc, Rasa Marele Negru.
PARTEA I. LEGISLAŢIA ROMÂNIEI PRIVIND PROTECŢIA ŞI BUNĂSTAREA PORCINELOR
Ordin nr. 202 din 25 august 2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor (actualizat 2012)
Normă sanitară veterinară care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor (actualizată 2012)
Anexă la norma sanitară veterinară
Capitolul I. Condiţii generale
Capitolul II. Dispoziţii specifice pentru diferite categorii de porcine
A. Vieri
B. Scroafe şi scrofiţe
C. Purcei sugari
D. Purcei înţărcaţi şi tineret porcin
Ordin nr. 20 din 24 februarie 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de monitorizare a standardelor de microclimat, precum şi a necesarului de apă şi de hrană, în vederea asigurării statusului minim de bunăstare a porcinelor din exploataţiile comerciale
Anexă. Norme metodologice de monitorizare a standardelor de microclimat, precum şi a necesarului de apă şi de hrană, în vederea asigurării statusului minim de bunăstare a porcinelor din exploataţiile comerciale
Proiectul ADER 1.1.5.: Cercetări privind menţinerea efectivelor de suine din Rasele Bazna şi Mangaliţă „in situ” la nivel minim de risc genetic pentru evitarea consagvinizării
PARTEA A II-A. PROTECŢIA ŞI BUNĂSTAREA PORCINELOR LA NIVEL EUROPEAN
Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecţie a porcilor
Document de poziţie al Federaţiei Veterinarilor din Europa privind castrarea porcilor (adoptat la 17.11.2001)
PARTEA A III-A. INFORMAŢII PRACTICE
Modele de adăposturi
Consumul mondial de carne
Producţia de carne în Uniunea Europeană
Compoziţia carcasei (%) la diferite rase
Compoziţia fizică a unui porc de 100 kg cu 10 mm strat de slănină pe spinare
Calendarul gestaţiei la scroafe
PARTEA A IV-A. RASE DE PORCI
Grupe de rase de porcine
Rasa Marele Alb
Rasa Landrace
Rasa Mangaliţa
Rasa locală Bazna
Rasa Duroc
Rasa Marele Negru
ISBN:
978-606-93382-3-0
Titlul cartii:
Cresterea porcilor. Ghid normativ si informatii practice
Numele Autorului/lor:
Autor colectiv
Colectia din care face parte:
Afaceri agricole
Formatul cartii:
A5
Coperta:
Carton 250 gr., Laminata, Lucioasa
Numar de pagini aproximativ:
122
Data aparitiei:
Martie 2013
5by Administrator managazin, 25 Mar 2013
Cresterea porcilor. Ghid normativ si informatii practice
Conform normelor legale in vigoare, toate exploataţiile de porcine trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
a) suprafaţa liberă de pardoseală disponibilă pentru fiecare purcel înţărcat sau purcel în creştere, ţinut în grup, cu excepţia scrofiţelor după montă şi a scroafelor, trebuie să fie de cel puţin:
(i) 0,15 m2 pentru purceii cu o greutate vie de până la 10 kg;
(ii) 0,20 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 10 şi 20 kg;
(iii) 0,30 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 20 şi 30 kg;
(iv) 0,40 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 30 şi 50 kg;
(v) 0,55 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 50 şi 85 kg;
(vi) 0,65 m2 pentru porcii cu o greutate vie cuprinsă între 85 şi 110 kg;
(vii) 1,00 m2 pentru porcii cu o greutate vie mai mare de 110 kg;
b) suprafaţa liberă totală de pardoseală disponibilă pentru fiecare scrofiţă după montă, precum şi pentru fiecare scroafă, atunci când scrofiţele şi/sau scroafele sunt ţinute în grup, trebuie să fie de cel puţin 1,64 m2, respectiv 2,25 m2.
Atunci când aceste animale sunt ţinute în grupuri mai mici de 6 indivizi, suprafaţa liberă de pardoseală trebuie să fie mărită cu 10%.
Atunci când aceste animale sunt ţinute în grupuri de 40 sau mai mulţi indivizi, suprafaţa liberă de pardoseală poate fi redusă cu 10%.
Astfel de informatii practice veti gasi numai in aceasta carte.
Prin continutul său, lucrarea de fata se adreseaza tuturor crescatorilor de taurine, fie ei ca au deja o expenta in domeniu fie ca sunt la inceput de drum.
Pe lângă proprietăţile antiseptice, mierea s-a dovedit un remediu extrem de eficient în tratarea cancerului, bolilor cardiovasculare şi neurodegenerative, precum şi în cazul tratamentelor antiîmbătrânire.
- În scop profilactic, se prepară un amestec de miere, suc de ceapă şi de hrean, în cantităţi egale. Din acest amestec se ia câte o lingură, de trei ori pe zi, înainte de masă.
- În caz de răceli, mierea (se recomandă mai ales cea de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingură de miere la un pahar de lapte), cu suc de lămâie (sucul de la jumătate de lămâie la 100 g miere).
- Pentru bolnavii de TBC, se recomandă mierea cu lapte, sau cu diferite grăsimi (unt, untură de gâscă) şi aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untură de gâscă, 15 g aloe şi 10 g cacao se pun pe foc, fără a fierbe însă. Se va lua câte o lingură din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de două ori pe zi.
Astfel de informatii, dar si multe alte sfaturi utile veti putea gasi in prezenta lucrare scrisa de D-na Dr. Ing. IOANA TUDOR.
Autoarea: "Cresterea porcilor mi-a oferit de-a lungul vietii momente dintre cele mai placute, emotionante, frustrante si incarcate de adrenalina si sper ca si dvs. veti trai momente similare.
Fie ca aveti cativa porci pe care ii cresteti pentru carne sau ingrijiti cateva exemplare frumoase in scopul conservarii speciei sau pentru concursuri, este util sa aveti la dispozitie un manual bun si serios, bazat pe fapte si experienta practica - cu toate partile bune si rele. Un manual exact ca cel de fata. (...)"
Lucrarea de fata incearca sa raspunda cat mai complet si la cat mai multe dintre problemele privind cresterea pasarilor in diferite sisteme. Totodata autoarea a incercat sa fie cat mai practica, pentru ca numai astfel cartea se va dovedi si utila.
Lucrarea se adreseaza in egala masura atat celor inceptori in ale stuparitului, cat si apicultorilor cu experienta, constituind un ghid util in orice gospodarie. Este de remarcat la aceasta lucrare limbajul utilizat de autor, care desi este specialista in domeniu, foloseste aici o exprimare cat se poate de clara si concisa astfel incat textul sa fie la indemana oricui cititor.
In contextul in care, in România, consumul de ouă de prepeliţă este acoperit doar în proporţie de 50% de piaţa internă, restul fiind suplinit din import inceperea unei afaceri precum infiintarea unei crescatorii de prepelite, nu poate fi decat oportuna in condiile economice din prezent. De altfel, o astfel de afacere este chiar la indemana oricui, fondurile investite la inceput putand fi foarte mici. Practic, se poate incepe cu un numar redus de prepelite urmand ca pe parcurs, pe masura ce vanzarile cresc, sa se dezvolte si efectivul de pasari.
Lucrarea isi propune sa raspunda la cele mai frecvente intrebari puse de cultivatorii si iubitorii de flori cu privire la cultura trandafirului pentru flori taiate in spatii protejate, tipurile de constructii pentru realizarea acestei culturi, cultura trandafirului in gradina si parc.
România este a doua ţară crescătoare ca mărime a efectivelor de bubaline (bivoli) din Europa. Rasa românească de bubaline este răspândită în proporţie de 97% în zona de centru şi nord-vest a ţării, cu o pondere în judeţul Sălaj (22%), Cluj (18%), Braşov (12.3%), Maramureş (11.5%).
Bubalinele crescute în ţara noastră se pretează în egală măsură, atât pentru producţia de lapte, cât şi pentru producţia de carne, dar tendinţe de creştere prioritară sunt pentru producţia de lapte.
Importanta sociala a cailor este evidenta. Din cele mai vechi timpuri, calul a jucat un rol imens in viata tuturor popoarelor.
Domesticirea acestuia este considerata una dintre primele mari realizari ale omenirii. Dupa domesticire, cresterea si exploatarea calului devine una dintre indeletnicirile de baza ale omului, asa incat ajunge sa participe intr-o masura din ce in ce mai mare la dezvoltarea social-istorica a tuturor popoarelor.
Acest ghid normativ se adresează în primul rând fermierilor care au experienţă în creşterea păsărilor, dar şi persoanelor care au în vedere înfiinţarea unor ferme de găini ouătoare, care să corespundă celor mai noi cerinţe în domeniu.
Rolul economic deosebit al bovinelor si cu precadere al taurinelor pe parcursul timpului, prin insasi existenta si exploatarea lor directional diferentiata isi gaseste expresia in efectul contributiv stimulator asupra dezvoltarii vietii materiale si culturale a omenirii, ca element favorizant de intrepatrundere si largire a unor civilizatii sau uneori ca izvor de tentatie, invidie si neintelegere.
Pe scurt, in prezenta carte, autorii prezinta o documentata si pragmatica tematica privind managementul tehnic: sisteme, tehnologii, metode si procedee de obtinere a unei cantitati de lapte cat mai mare, de calitate superioara si economica.
Hipologia este acea o ramură a zootehniei care se ocupă cu anatomia si cu fiziologia calului, cu descrierea si cu clasificarea speciilor si a raselor de cai, precum si cu metodele de întretinere, de ameliorare si de dresare a cailor.
În contextul problematicii foarte complexe și polifactoriale ce caracterizează creşterea bovinelor prezentate în volumul anterior, pe baza cunoaşterii principalelor însuşiri biologice ale populaţiilor existente şi a performanţelor lor de producţie, al posibilităţilor de ameliorare şi de înmulţire ale acestora, ca o succesiune firească, în continuare ne referim la cele mai eficiente soluţii tehnologice de creştere şi exploatare pe direcţii şi destinaţie de producţie, a celei mai importante specii din cadrul subfamiliei Bovinae - taurinele.
În acest sens, am avut în vedere cele mai noi şi mai eficiente tehnologii de creştere a tineretului, care să pună în valoare cât mai eficient nivelul de ameliorare şi al potenţialului lor genetic în succesiunea generaţiilor, iar apoi, aferent acestui concept, în continuare ne referim la cele mai noi şi optimizate tehnologii de exploatare a taurinelor pe cele două principale direcţii de producţie - de lapte şi carne, respectiv la posibiliăţile cele mai favorabile şi mai economice de valorificare ale acestora.
Asadar, cele două volume formează un corolar de interdependenţă a problematicii ce reprezintă preocupările actuale şi viitoare a celor care au aproape de suflet pasiunea pentru creşterea şi exploatarea bovinelor, pentru dezvoltarea şi prosperitatea societăţii în care trăim.
În dorinţa de a veni în sprijinul celor care doresc şi solicită să înfiinţeze o crescătorie de curcani, am hotărât redactarea acestei lucrări, unde să fie expuse, pe înţelesul tuturor, cele mai importante informaţii cu privire la creşterea acestor minunate păsări.
Lucrarea se doreşte a constitui, în primul rând un ghid, un îndreptar în care cei interesaţi să poată găsi date şi informaţii privind creşterea şi exploatarea curcanului (condiţii privind adăpostul, microclimatul, aşternutul, hrana), măsurile ce trebuie aplicate pe parcursul tehnologiei de creştere, precum şi alte informaţii necesare pe care un crescător trebuie să le stăpânească.
În zilele noastre, acvacultura joacă un rol important în aprovizionarea cu peşte pe plan mondial, datorită evoluţiei tehnologiilor de creştere şi de procesare. Estimările date de Food and Agriculture Organization (FAO), arată că 47% din cantitatea de peşte consumată de om, provine din acvacultură.
Având în vedere că populaţia mondială va creşte numeric în următoarele decenii, cererea de peşte va fi tot mai mare. Capturile de peşte sălbatic sunt deja exploatate la maximum, acvacultura trebuind să facă faţă cererilor; dar, pentru ca această ramură să fie durabilă, trebuie să punem bazele unor crescătorii asigurătoare.
Principalele specializări ale pisciculturii sunt: Salmonicultura, Cyprinicultura, Sandrocultura, Vallicultura ş.a.
Cyprinicultura, care formează şi obiectul lucrării de faţă, defineşte activitatea de creştere controlată a speciilor de peşti din familia Cyprinidae şi este una din componentele de bază ale acvaculturii.