Metodele de inmultire a plantelor | Autor: Wolfgang si Marco Kawollek
Code:9786066490061
Descriere
Inmultirea prin seminte este cea mai naturala si in multe cazuri este singura metoda permisa pentru conservarea unei specii (la arbusti si copaci salbatici) sau chiar singura metoda posibila de inmultire (la speciile de plante anuale).
Achizitionarea semintelor este primul pas in cadrul pregatirilor pentru insamantare. Daca vreti sa obtinetineti spre cultivare anumite plante, acest lucru depinde in mare parte de semintele de la horticultor. Daca doriti sa cultivati arbusti sau copaci si plante perene, si nu intr-o anumita forma de cultura, exista un punct crucial de care trebuie sa tineti seama: semintele vin de la plante adaptate mediului nostru climatic. In plus, este foarte interesant cum datorita diferentelor mari intre seminte, se va semana si recolta fiecare specie in felul sau.
Lucrarea isi propune sa raspunda la cele mai frecvente intrebari puse de cultivatorii si iubitorii de flori cu privire la cultura trandafirului pentru flori taiate in spatii protejate, tipurile de constructii pentru realizarea acestei culturi, cultura trandafirului in gradina si parc.
Lucrarea se adreseaza in egala masura atat celor inceptori in ale stuparitului, cat si apicultorilor cu experienta, constituind un ghid util in orice gospodarie. Este de remarcat la aceasta lucrare limbajul utilizat de autor, care desi este specialista in domeniu, foloseste aici o exprimare cat se poate de clara si concisa astfel incat textul sa fie la indemana oricui cititor.
Aceasta lucrare se doreste a veni in sprijinul persoanelor care recolteaza ciuperci din flora sponatana pentru a putea evita greselile si confuziile inerente. Nu este o lucrare pentru micologii specializati, nu abordeaza detaliile ce tin de expunerea la microscopul optic, electronic sau cu baleaj a unor părţi componente ale ciupercilor. Se face referire doar la partile componente ce se pot observa cu ochiul liber, forma, culoare, gust, miros, reactie la atingere, rupere sau taiere.
Ciupercăria poate fi o afacere mai mică sau mai extinsă, în funcţie de ceea ce se doreşte. În prezenta lucrare d-na inginer Ioana Tudor vine cu soluţii atât pen tru marii cultivatori, dar mai ales pentru cultivatorii mici, pentru cei ce vor să cultive ciuperci în sistem clasic-gospodăresc, cu investiţii minime. Diferenţa dintre ciupercăriile clasice şi cele intensive este repzentată de suma fondurilor investite şi care determină amploarea, suprafaţa şi tehnologizarea. O ciupercărie intensivă este o mică uzină de produc ciuperci, cu funcţionare non-stop, cu mecanizare, automatizare şi microclimat controlat pe computer. Ciupercăria nu cunoaşte pauze sau sărbători, se udă sau se recoltează şi de Revelion şi de Paşte, şi în orice duminică. Fluxul de lucru este continuu ca şi în zootehnie sau în alte ramuri cu funcţionare non-stop.
Lucrarea este o invitatie la o cescuta de cafea si la cateva pagini de lectura care prefigureaya o calatorie pe drumul cafelei, drum care strabate meridianele si paralelele Pamantului dar si meridianele si parelelele timpului.
Arborele de cafea este particica a naturii ca si fiecare om, pasare, fluture, musca, piatra etc. si ne-a fost daruit de Dumnezeu spre folosire. Noua ne revine doar menirea ca, prin puterea judecatii, sa stabilim ce, cat, unde si cum ne este de ajutor. Semintele fructelor sale au ajus sa fie cunoscute din vremuri indepartate pentru ca fiertura revigora organismul, indepartand oboseala si somnul. Cu timpul, au fost studiate, analiyate, s-a aflat ce contin si ce alte efecte au.
In ultimii ani, dorinta individului de a-si amenaja propria gradina a revenit, din nou, puternic, in prim-plan. Fiecaruia i se ofera astfel posibilitatea de a-si amenaja si regandi mereu propriul mediu inconjurator prin diferite metode.
În zilele noastre, acvacultura joacă un rol important în aprovizionarea cu peşte pe plan mondial, datorită evoluţiei tehnologiilor de creştere şi de procesare. Estimările date de Food and Agriculture Organization (FAO), arată că 47% din cantitatea de peşte consumată de om, provine din acvacultură.
Având în vedere că populaţia mondială va creşte numeric în următoarele decenii, cererea de peşte va fi tot mai mare. Capturile de peşte sălbatic sunt deja exploatate la maximum, acvacultura trebuind să facă faţă cererilor; dar, pentru ca această ramură să fie durabilă, trebuie să punem bazele unor crescătorii asigurătoare.
Principalele specializări ale pisciculturii sunt: Salmonicultura, Cyprinicultura, Sandrocultura, Vallicultura ş.a.
Cyprinicultura, care formează şi obiectul lucrării de faţă, defineşte activitatea de creştere controlată a speciilor de peşti din familia Cyprinidae şi este una din componentele de bază ale acvaculturii.